De toamna (sau multumescu-ti Doamna Cioara!)

Această prezentare necesită JavaScript.

Am adunat astazi cateva imagini cu ochii optimistului ca sa mai inmoi jalea pentru cat de cremene si de crapat este pamantul.

Cu ceva timp in urma am citit un sfat bun de aplicat cand pornesti la planuit o gradina. Foate simplu si extrem de folositor. 1/3 plante perene, 1/3 plante vesnic verzi si restul … miscare si culoare adica plante anuale.

Ca urmare am 4 brazi si mai multe exemplare de tuia si tot nu ma satur de ele. A, si mai avem si un ienupar care iti umple narile cu un miros divin cand sfarami cateva ace intre degete. E inca mic dar promite.

Am tufanici, inisor, ghiocei si micsunele, iedera si Mana Maicii Domnului, iasomie, iedera, forsythia (ploaie de aur), weigelia.

Coniferele imi umplu inima 365 de zile pe an. Uite, imi propun sa mai pun brazi desi …sunt cam scumpi.

Mai sunt si sufletele venite la mine …din cer. Sigur ca nu ma refer aici la nepoftiti = extrem de variatele si rezistentele buruieni. Daca va spun ca pe doua laturi curtea noastra se invecineaza cu …campul va dati seama ce de poposeli ne bantuie. Ma refer la pomi. Am capatat si m-am bucurat trei pomisori si doi nuci. Este o lupta cu omul meu care nu doreste invazii de niciun fel. Lupta, simbolica desigur, se desfasoara pentru ca nu exista vreo schema a gradinii pe care nou sositii ar dezechilibra-o, e o impotrivire de principiu si-atunci eu cantaresc ce-avem de pierdut si ce de castigat si imbii spre toleranta.

Nici eu nu doresc invazii, dar cand creste un nucusor de toata frumusetea dintr-o nuca lasata de o cioara pe care nu trebuie sa-l uzi, sa-l prasesti, sa-l ingrijesti…Anul acesta, nucul, care s-a luptat sa creasca langa braduti si din cauza concurentei s-a desirat bezmetic sa fie el deasupra tuturor, mi-a dat o gramada de nuci pentru o prima recolta.

Stiu ca se spune ca nucul omoara tot ce creste sub el dar eu l-am rugat sa lase deocamdata sa vedem cum se vor descurca ei intre ei acolo. Si uite asa, tuiutii din punctul acela al ograzii, care oricum era anemici dinainte de a veni nucul din urma, sunt bine mersi la subtioara lui, brazii la fel desi cel mai inghesuit a inceput sa-si desire motul tot a concurenta.

Din toamna aceasta zambesc cand aud pe deasupra capului croncanitul indolent al ciorilor.
Pentru nucile pe care le pap (in fiecare dimineata una-doua) Doamna Cioara iti multumesc. A, mai ales ca nucile sunt bune, se desprind din coaja, nu sunt „costelive” cum spune mama.

Si cand te gandesti ca am plecat de la un teren agricol pe care crestea doar „coada vacii”, o buruiana pe care poti s-o urasti din cauza prolificitatii ei.

%d blogeri au apreciat: