Valoarea de întrebuințare

Conținutul blog-ului meu, naiv-leșinat pe teme rural-diluate axat, ar putea ridica semne de întrebare în legătură cu simțirea mea socială, dacă pot spune așa. Este vorba doar de o opțiune temporară să spunem în legătură cu forma de manifestare a simțirilor provocate de socialul nostru. Adică deocamdată strig în sticlă, ca-n desenele animate.

Dar totuși…
Am chiar lângă mine niște vecini problematici, cam fără discernământ și cam fără perdea. Fie la ei.
Așa zic și ei deci pînă la urmă …CONSENS. Adică ei zic „În curtea mea fac ce vreau”.

Numai că ieri, musafiri ai tribului respectiv (nu, tribul nu e colorat), tineri aflati foarte aproape de majorat, au intrat în curtea mea de-a binelea printr-o metodă foarte periculoasă pentru ei, adică aflați la volan, fără permis, după ce consumaseră alcool cînd afară erau aproape 40 de grade, călare pe gardul meu pe care l-au pus la pămănt pe 75% din lungime.

Slavă Domnului că n-a fost nimeni rănit, gardul meu salvînd două vieți deoarece fiind flexibil și încărcat cu verdeața= Maicii Domnului s-a dat din calea lor cum a putut adica contorsionîndu-se iremediabil și culcându-se la pământ într-un sacrificiu suprem.

Acesta este faptul divers.

Dar aflu de la vecina de vizavi (intr-o astfel de situație se emit tot felul de aprecieri) că stăpânul casei alăturate, gazda îngerașilor, i-a spus în față ca ea se culcă cu cineva de pe stradă iar soțul ei cu altcineva de pe stradă oripilând-o prin libidoșenie și țăcăneală. Și soțul i-a zis, ei lasă, treci cu vederea să fim și noi vecini. Și asta pentru că din când în când el împrumută ceva scule de la împricinați.

Ei, și uite așa afli după o viață care îți este valoarea de întrebuințare. Femeia nu face cît o săpătoare.

P.S. Am chemat poliția dar am spus ceea ce era și adevărat că nu am văzut cum s-a întâmplat și i-am indicat pe ei lămuritori. Nu am depus plângerea pentru pagube materiale pentru că am și eu copii și am zis că mi-o ajuta Doamne-Doamne altădată. Ca răsplată, tânărul vinovat, de aburii bahici eliberat, s-a rățoit la mine neadmițând paguba în totalitate și înștiințându-ma c-o sa repare încuietoarea cu-n baros.

Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.

Nu e bine că e așa de cald!

%d blogeri au apreciat: