O zi

Astazi inchin ginduri bune lui Lolek si lui Bolek, cele doua ratuste mute ale mele care imi fac in fiecare zi cate doua oua ca-n povesti.

Deasemeni, salut in mod reverentios perechea Blanche si Gray cele doua giste ale mele care, desi au esuat in incercarea de a fi parinti, formeaza un cuplu minunat.

Ii trimit toata recunostinta Marelui Alb pentru ca s-a straduit, a raspuns la ingrijiri si nu m-a parasit desi a avut mult de suferit – trandafirul urcator care a inghetat iarna cealalta si apoi a reinviat dar tare firav. Acum da semne ca va avea un sezon frumos, plin de boboci si cocotat din nou pe suportul pergola.

Raman muta precum ratustele in fata trandafirului pe care l-am sadit cand a implinit mama 80 de ani. Este un nebun care mai are un pic si cuprinde curtea cu bratele sale si care are 1459 de boboci, aproximativ, desigur.

Il pupicesc, figurativ bineinteles pe ciresul cel mai mare si mai frumos care coace ciresele de ziua copilului si care a inceput sa rodeasca tirziu cand, coincidenta sau nu, l-am amenintat ca-l tai.

Deocamdata atit.

Această prezentare necesită JavaScript.


%d blogeri au apreciat: