Constantin și Elena

Ilinca și Toader, Vasile și Varvara, Vasile și Ileana…

Străbunici și bunici de-ai mei.

Cum putea să mă cheme pe mine? Mi-au spus Elena Varvara, nu ca să-mi menească mie ceva anume ci ca să nu se supere cele două bunici.
Nu mi-au prea plăcut, prea aspru unul, prea răspândit și cu diminutive vulnerabile și cu umbre ale istoriei altul.

Darie al lu` Darie al lu` Darie… Nu c-ar fi rău, mă rog, e un pic mai complicat.

Târziu, acum la bătrânețe, am aflat cum îi chema pe străbunicii din partea mamei și-n sufletul meu s-a produs o explozie de bucurie.

Ilinca și Toader!

Mie mi s-a părut extrem de frumoasă perechea aceasta de nume și mi-a părut tare rău că nu m-au botezat Ilinca.

Pe urmă instantaneu mi-a părut extrem de bine când mi-am dat seama că potrivit algoritmului aplicat ar fi putut foarte bine să mă cheme așa deci prenumele e cumva al meu, e acolo, pe lista cu prenumele mele.

Dar și mai bine mi-a părut când am găsit pe undeva pe net afirmația că Ilinca este o formă a prenumelui Elena și m-am liniștit. În sufletul meu, din când în când, atunci când e liniște și mintea mea e așezată sau nu e așa dar dureros aș vrea să fie, mă cheamă Ilinca.

La mulți ani celor care astăzi, mai impăcați sau mai puțin împăcați își serbează ziua onomastică.

IlincaotGrămești

%d blogeri au apreciat: