Primavara, nazdravana
infinge in crengile cu flori
caiere de nori.
Florile, rotofeie, puzderie,
au inceput sa se schimbe incet, incet.
De unde erau de un alb-roz diafan
acum sunt insemnate
cu pete rumen-vinovate
si parca spun ceva
despre rodul ce va sa vina.

Cite-o vajnica albina mai da rotocol,
sa-nlature cu vigilenta orice urma de neglijenta,
sa nu mai fi ramas
o picatura de nectar macar,
de cand au invadat ele pomatul
si au cules, cu osardie,
licoarea nepretuita,
acum pecetluita in stupina.
E primavara si e bine
si… parc-as vrea sa nu se mai termine.