Iluzie de primavara


Sufletul meu, deschis
precum caisul cand e-n floare,
sub grindina de ginduri rele
s-a ofilit.
Scufundat in tristete,
scuturat arar de cate un suspin,
parca-a simtit
mangierea
pe crestetul plecat.
Cu greu, si-a ridicat privirea.
A zarit zambetul
si… a sperat.
Iluzie amara!
Zambetul nu lui ii era adresat.
Iar mingaierea…
Un trecator
l-a atins doar din intamplare
iar de zambit…
ii zambea iubitei lui
care venea
din zare.
Biet suflet!
Si-a plecat crestetul,
pe-o mana, iar,
si din cenusa
aduna puteri
sa duca la bun sfirsit
ceea ce creatorul i-a harazit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: