Despre giste

Am citit cindva, si nu eram copil, o carte pentru copiii din noi: Minunata Calatorie A Lui Nils Holgersson Prin Suedia
de Selma Lagerlof.

De atunci am asa o afinitate pentru notiunea de gisca, salbatica sau domestica cum va fiind ea.

Ca urmare am o fata de masa cu giste pe care o iubesc foarte mult, un vas de bucatarie smaltuit alb cu giste desenate cu albastru si acum am o pereche de giste adevarate.

Si s-ar putea cu ajutorul celui de sus sa am si boboci de gisca. Asta fara sa am habar despre cresterea gistelor

Oricum este foarte interesanta relationarea dintre cei doi membri ai familiei si experienta merita traita. Am promis, intr-o discutie cu …natura, ca daca cei doi reusesc sa-mi bucure sufletul cu ceva bobocei acolo, au asigurata batrinetea la mine in ograda.

Si-asa ce ma frineaza sa suflu o vorba macar despre faptul ca mi-ar fi greu cu noul mod de viata sunt cei doi catei pe care nu i-as lasa de izbeliste Doamne fereste si pe care nu am cum sa-i chinui la bloc. Daca mai fac si gistele boboci mi-am taiat craca de sub picioare. Nu, nu va temeti ca n-o sa impart living-ul cu ei. Numai parintii vor ramine pe timpul intregii lor vieti in ograda mea. Despre boboci… Cartea proaspat achizitionata cuprinde si niste retete… Nu-i semn de sadism. Trebuie sa fim rationali.

Cum spuneam, astazi am intrat si in posesia unei carticele despre giste, total nesatisfacatoare pentru ca 75% din continut e lozincaraie… dar asta am gasit. Oricum chiar daca n-as ramine decit cu propozitia ” pe timpul clocirii gisca mai pleaca la plimbare/ nu va ingrijorati stie ea ce face” si tot ar face toate paralele pina la urma.

Dupa ce o voi parcurge, cu nesat, voi face un mic extras intru binele tuturor celor interesati.

%d blogeri au apreciat: