Pustiu de vint


Un vint scormonitor si nervos, de zi rea,
s-a repezit asupra mea si a smuls
cortina de liniste firava ce m-ascundea
si a facut vraiste intrebarile orfane,
inghesuite prin cotloanele sufletului, fara raspuns.

Mi-e rece, mi-e pustiu si sufletul mi-e amortit.
N-am vlaga nici un dram si nu ma pot aduna
si nici cu-ntrebarile nu stiu ce sa fac.
Pe vintul cel bezmetic nu ma pot supara…
cu mine nu pot sa ma impac!

Spunea un vechi poet persan
cui cauta fara-ncetare sa afle sursa de mai bine:
-Nu cauta altundeva raspunsul la a ta-ntrebare.
Acest raspuns nimeni nu-l are si tu vei cauta in van.
Ce cauti tu e… doar in tine!

Inapoi la cuprins

Next Newer Entries

%d blogeri au apreciat: