Piano, piano pianissimo!


Cu sfiala, incet, prevenitor
Sa nu dispara ca o naluca-n zbor
Ma bucur cat pot eu de lent
De-aceasta dovada…
nu, nu de talent,
cred eu, mai degraba,
de suflet naiv dar vibrant de copil
ce te trage de maneca subtil
sa privesti o clipa-nspre el,
sa-i dai un deget macar
sa nu fie singur cu gandul amar.
Pe scurt, dintre sute de istorii
despre cum s-a intamplat
la intalnirea cu abacul
cand intai de el am dat
si-a mea s-a remarcat.
Firma, mare, nu spun cine
ca sa nu imi dati de urma
mi-a pus numele in urna
si apoi… m-a premiat.
Nu in frunte, ci mai apoi…
nu-i nici unu nu-i nici doi
locul ce l-am capatat
doar ce-a mai ramas vezi bine
dar pentru mine
o minune a-nsemnat.
Ati inteles ceva din tot ce-am scris?
Nici eu, cred c-a fost doar un vis.
dar cand premiul va sosi…mai stii?!?


6 gânduri despre “Piano, piano pianissimo!

  1. Sarada nu-i atat de grea
    Am spus ABAC, si nu „covrig”
    Te las sa mai incerci ceva
    Si-apoi raspunsul o sa-l strig
    Sarind de zor intr-un picior
    ABAC am spus?…COMPUTADOR…

    Apreciază

  2. Bine, hai sa nu mai prelungesc framantarea:

    E drept ca mai incalcit asa dar poezeaua spune: trebuia sa scriem o povestire despre prima intalnire cu calculatorul. Participarea a fost internationala, adica au scris oameni din 7 tari, premiile s-au dat pe zone, adica fiecare tara i-a premiat pe ai ei si povestirile mai rasarite au fost adunate si publicate intr-un ebook. Rezultate s-au anuntat. Eu am luat locul 3 si premiul va fi o camera video. Ceea ce nu va fi probabil mare lucru pentru ca va fi din categoria gadget-urilor, adica asa mai de jucarie. Spun „va fi” pentru ca nu a sosit inca.

    Apreciază

Lasă un comentariu