Va saluta ce a mai ramas din mine dupa prima sedinta de sofat.
Ar trebui sa scriu amuzant si spumos,
dar zau ca nu pot …de pe jos.
Si-apoi…am mari dificultati. EL e frumos.
Ati inteles ca e o rima… dar si-adevar care deprima.
Fiind la varsta ca baiatul meu, m-ajuta bunu’ D-zeu,
la explicatii sunt atenta dar la miscari….incoerenta.
Si-aici se pune varsta mea. Sau poate nu?!? E altceva?!?
Se poate totusi repara? Cat trebuie oare exersa
s-ajung sa nu ucid motorul ca nu stiu cand s-apas piciorul
pe ambreiaj? O! cat curaj si transpiratie
sa stiu s-apas pe-aceeleratie fara sa par ca m-am promptit
deoarece am adormit. Precum calutul naravas
masina sub al meu picior zmunceste parca-i pe ogor
si bietul tanar Instructor, ca fiul meu de tanar zic,
m-ar spanzura de cel picior dar… inca nu zice nimic.
Dar ce-ar putea biet om sa zica,
nu dai cu paru-ntr-o bunica!
Acuma eu… ce pot sa spun?!?
Cand elefantul, cu sapun si cu rabdare cat un car
a stapanit-o pe furnica, n-o fi rabdarea in zadar!
Asa ca nu mai zic nimic si-adun rabdarea pic cu pic.
Si daca… n-o sa promovez, adun mai bine ban cu ban,
imi cumpar frate un radvan si un instructor angajez
sa stea pe capra la volan. De ce atat ma nevrozez?
Nici mediul nu il poluez si nici nu ma stresez in van.
Ilinca,dimineata cand vin la servici,deschid tabloul de bord al blogului meu si vad noutatile scrise de prietenele mele.Azi,incepui cu tine,norocul meu,ca o sa ma tina rasul toata ziua.Multumesc pentru un inceput de ziulica cetoasa,foarte haios.Acum pot accepta orice provocare.Te pup.
ApreciazăApreciază
Si mie-mi face mare placere sa te citesc, Ilinca! Ai haz si talent!
Deci, s-o luam metodic: tanarul e invatat cu fel de fel de cursanti, nu te stressa suplimentar.
Apoi, pana si eu am ajuns sa recunosc in trafic masinile in care sunt doamne la volan! :))) (asta-i pentru consolarea intregului neam muieresc, chit c-o sa dati cu pietre-n mine.)
Curaj la ambreiaj,
Inspiratie la acceleratie!
Te puuuuuuup!
ApreciazăApreciază
Pupicii sunt doriti mereu.
Acum v-avertizez la greu
sa va feriti de pe traseu
e vorba de ziua de maine
Cand voi manca iar jar …cu paine.
ApreciazăApreciază
Buna, Ilinca, chiar voiam sa mai aflu vesti de la tine, ce mai faci cu sofereala! Ma bucur ca esti ok! Seara buna!
ApreciazăApreciază
Vasăzică ăista-i efectul şoferelii?
Păi dacă-i rost de versificaţii, mai că mai apuca şi io de şcoală. 🙂
Partea bună este, aşadar, aceea că devii poet(ă). 🙂
ApreciazăApreciază
Teodora, cred ca eu voi deveni poiata!
ApreciazăApreciază