ShoFereala saga (3)

Va saluta ce a mai ramas din mine dupa prima sedinta de sofat.

Ar trebui sa scriu amuzant si spumos,
dar zau ca nu pot …de pe jos.
Si-apoi…am mari dificultati. EL e frumos.
Ati inteles ca e o rima… dar si-adevar care deprima.
Fiind la varsta ca baiatul meu, m-ajuta bunu’ D-zeu,
la explicatii sunt atenta dar la miscari….incoerenta.

Si-aici se pune varsta mea. Sau poate nu?!? E altceva?!?
Se poate totusi repara? Cat trebuie oare exersa
s-ajung sa nu ucid motorul ca nu stiu cand s-apas piciorul
pe ambreiaj? O! cat curaj si transpiratie
sa stiu s-apas pe-aceeleratie fara sa par ca m-am promptit
deoarece am adormit. Precum calutul naravas
masina sub al meu picior zmunceste parca-i pe ogor
si bietul tanar Instructor, ca fiul meu de tanar zic,
m-ar spanzura de cel picior dar… inca nu zice nimic.

Dar ce-ar putea biet om sa zica,
nu dai cu paru-ntr-o bunica!

Acuma eu… ce pot sa spun?!?
Cand elefantul, cu sapun si cu rabdare cat un car
a stapanit-o pe furnica, n-o fi rabdarea in zadar!

Asa ca nu mai zic nimic si-adun rabdarea pic cu pic.

Si daca… n-o sa promovez, adun mai bine ban cu ban,
imi cumpar frate un radvan si un instructor angajez
sa stea pe capra la volan. De ce atat ma nevrozez?
Nici mediul nu il poluez si nici nu ma stresez in van.

%d blogeri au apreciat: