Prematurii si speranta


Am ezitat mult pana sa postez ceea ce urmeaza dar mi-am adus aminte cum cautam infiorata pe net povesti despre copii care au invins clipe de cumpana. Citeam marturii de-ale mamicilor care depasisera momente, chiar etape mai grele si incurajau pe cei care veneau din urma.

Pentru toti cei care au copii prematuri si traiesc spaime, cu indemnul sa fie calmi si cat se poate increzatori in Doamne-Doamne, pana la urma am postat. Aceste fiinte plapande sunt de fapt adevarate uzine in lucru, pot realiza minuni. Parintii sa-si faca datoria cat pot ei de bine si in rest …multa liniste si incredere, multa mangaiere, multa comunicare, multa dragoste si bineinteles sprijin din partea doctorilor. E greu dar este ca la flori. Din cea mai necajita plantuta, cu multa dragoste si ingriire obtii o planta care minuneaza pe toata lumea.

Fericiti vor fi cei care vor reusi sa alunge urmele de desertaciune din gandirea lor (ooo, si cate nu se cheama asa, si cine nu le are?!?!), care vor putea medita asupra a ceea ce conteaza cu adevarat in viata si se vor concentra pe acele lucruri. In astfel de cazuri este mai important ca oricand.

Si… nu va grabiti. Nu-i imbracati in blugi(da, da stiu… blue jeans) de la 2 luni. Nici de la 4. Nici chiar de la 6. Nu sariti peste etape. S-ar putea sa va trezit ca vor sa bea din clasa a III sa fumeze din a IV si sa va dea afara din casa pe la 16.

Am sarit de la Ana la Caiafa? Cine stie?!?!


12 gânduri despre “Prematurii si speranta

  1. Da, Teodora. Sunt o multime. Din pacate multimea e mai multime decat realizeaza cei care ar trebui sa se intrebe de ce se intampla. Sunt sigura ca o mare parte nu s-ar mai incadra la aceasta categorie daca ar fi preventie, atentie, etc.

    Daca imi vine sa urlu de ceva nu este din cauza economicului ci din cauza iremediabilului produs in sanatate si educatie. Na … in ce m-am lansat. Mai adaug poze prospete.

    Apreciază

  2. Ce draguta esti tu Laura, sigur ca mi-ar gadila tare placut urechile aceste zise care sunt tare adevarate…atata doar ca bunica e alta.
    Dar tare nu are nici un picut de importanta. Daca va avea un picut de bun simt si un picut de suflet si un picut de minte si un picut de simtul umorul si un picut de vino-ncoa si un car de sanatate si un bob de noroc…

    Apreciază

  3. Draga mea… ce ma bucur ca ai postat.
    Copilasul e mai mult decat un frumos si promite a fi si mai mult decat un destept. Sanatate multa va doresc si lui si parintilor si bunicilor.

    Apreciază

  4. marturisesc ca m-ai cam bagat in ceata cu „bunica e alta”. imi amintesc de spaimele prin care-am trecut alaturi de tine cand cel mic era conectat la tot felul de aparate, cand erai furioasa pe doctorul neatent, pe mama prea credula… am crezut ca esti bunica incepatoare.
    da’ ia hai sa facem un mic experiment: compara poza smecherului asta zambacios cu poza ta, cea cu palarioara, in care iti rad ochii.
    si spune-mi ca nu semanati!

    Apreciază

  5. Pai sunt bunica incepatoare. Voiam sa spun ca seamana leit cu bunica materna.
    Cel putin asa pare acum. Sigur, pana va fi mare se mai schimba in fel si chip. Si-apoi nu asta conteaza.
    Te mai astept pe aici Laura.

    Apreciază

Lasă un comentariu