Prematurii si speranta

Am ezitat mult pana sa postez ceea ce urmeaza dar mi-am adus aminte cum cautam infiorata pe net povesti despre copii care au invins clipe de cumpana. Citeam marturii de-ale mamicilor care depasisera momente, chiar etape mai grele si incurajau pe cei care veneau din urma.

Pentru toti cei care au copii prematuri si traiesc spaime, cu indemnul sa fie calmi si cat se poate increzatori in Doamne-Doamne, pana la urma am postat. Aceste fiinte plapande sunt de fapt adevarate uzine in lucru, pot realiza minuni. Parintii sa-si faca datoria cat pot ei de bine si in rest …multa liniste si incredere, multa mangaiere, multa comunicare, multa dragoste si bineinteles sprijin din partea doctorilor. E greu dar este ca la flori. Din cea mai necajita plantuta, cu multa dragoste si ingriire obtii o planta care minuneaza pe toata lumea.

Fericiti vor fi cei care vor reusi sa alunge urmele de desertaciune din gandirea lor (ooo, si cate nu se cheama asa, si cine nu le are?!?!), care vor putea medita asupra a ceea ce conteaza cu adevarat in viata si se vor concentra pe acele lucruri. In astfel de cazuri este mai important ca oricand.

Si… nu va grabiti. Nu-i imbracati in blugi(da, da stiu… blue jeans) de la 2 luni. Nici de la 4. Nici chiar de la 6. Nu sariti peste etape. S-ar putea sa va trezit ca vor sa bea din clasa a III sa fumeze din a IV si sa va dea afara din casa pe la 16.

Am sarit de la Ana la Caiafa? Cine stie?!?!

%d blogeri au apreciat: