De la mine din ogradă

Astazi este o zi splendida de toamna.

Ieri seara am vazut funigei si luna a aparut, foarte devreme, rotunda si inalta.

In gradini se face curat si fumul, bland si cu miros de frunze uscate, asaneaza scoarta copacilor care ascunde-n crapaturi si ceva duhuri rele si mangaie rodul intarziat pe crengi. In vremuri bune i se acorda increderea de a conserva fructele pentru iarna. Zile in sir le mangaia asezate pe gratare de lemn, le patrundea bine si le oferea oamenilor gata de pastrare pentru zilele grele cu omaturi.

Am sapat si am plantat bulbi de lalele. Intotdeauna uit ce si pe unde am plantat pentru ca nu imi fac schema si nu lucrez linistit, planificat si cu incredere in viitor. Inca. Nu ma simt asezata aici si nu ma simt „la mine”.
Dar poate in viitorul apropiat imi va trece.

Am sapat si in preajma am simtit tot timpul mirosul amarui de tufanica. Iubesc acest miros. Poate si pentru ca aduce a frunza de pelin si pelinul era folosit de bunica mea pentru a alunga posibilii purici si pentru a improspata aerul din odaie.

Obosite de o zi plina, vietuitoarele ograzii s-au retras in adaposturi. Ramane amintirea unei zile bune.

Azi dimineata am vazut prima bruma. Iarba era argintata si semana cu bradutii mei argintii. Pe Leo il iubesc din ce in ce mai mult si am observat ca biata lui sotie, Negruta, nu-i chiar atat de asuprita. Este ea prea modesta si ridica semne de intrebare.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Mi-am calcat pe inima si am fost la dughenele din sat. De nevoie si intr-un stres pe care nu-l voi descrie acum. Cam gratuit pana la urma urmei.

Sat! Satul insemna din punctul meu de vedere altceva si satenii erau in mintea mea oamenii aceia care duminica dimineata erau rasi, tunsi si imbracati in camasa curata.
Acum…
Trecem peste asta.

Nu am mai fost demult si pana acolo (pe straduta paralelela), am cules informatii…Stiam ca erau doua magazine, al doilea deschis parca in dusmanie chiar langa primul… Mai este vreunul din ele? , ce au pe acolo?… Da, mai exista amandoua…Am primit indemnuri indirecte sa nu cumpar… ba de la unul ba de la celalat, dupa interlocutor.

Am fost democratic la ambele magazine.
Poate e o greseala. Cine e cu toti nu e cu nimeni. Daca ar fi amuzant… ca in Tache, Ianche si Cadar…
Am luat ultima punga cu taitei de la Florin… Poate diseara aducem marfa!
Nu vor aduce ca nu au cu ce. Neras, tras la fata, usor buhait, invins de vremuri…Sotia lui, Corina, altadata rumena si rotofeie, acum subtire, pe jumatate din ce a fost odata, si palida…

O mama, a lui, apare, scurta si indesata, dreapta si de neclintit ca un bolovan… Intrebasem de niste grau pentru gaini …Nu mai are sor-sa…ca l-a dat. Ii arata in fiecare clipa lui fiu-su cat este de incapabil si ce nora neinstare i-a adus.

S-au aratat e – adevarat cam risipitori odata in viata. Acum stau in casa ei si platesc chirie, au pornit sa-si faca o casa a lor pe un loc in apropiere pe care l-au cumparat de la rude si viseaza sa aiba magazinul lor la parter. Casa a ramas la jumatate si intr-o zi telefonul meu fix a sunat apelat fiind de o reprezentanta a unei banci. Numarul era luat din cartea de telefon. Functionara ma intreba daca cunosc exact familia respectiva…probleme cu scadenta…

Baietelul este bolnavior. Merge la o gradinita intr-un oras satelit al capitalei. Oras fantasmagoric creat. O aglomerare sinistra de constructii izbite pe pamant de minti tulburate de democratie si proaspat zmulsa bogatie, nu se stie de unde, nu se stie cum…

Apa localitatii este oferita “la teava” prin mijloace proprii dar statia de epurare s-a defectat si apa vine asa, pura pe cat de tare s-au straduit s-o purifice haznalele, citeste fose, facute de cine-a vrut si cum a vrut dupa regula: “ce puii mei la mine-n curte fac ce vreau”. Acolo se dezvolta “afaceri” inghesuite pe sute de metri patrati care contribuie si ele …curtea miracolelor sau viata la doi pasi de Bucuresti.
Conducerea gradinitei le ofera apa imbuteliata de baut copiilor, dar de gatit si spalat … se foloseste apa sus numita. Scapa cine poate…

O incursiune la magazinul din sat… Acum poate o sa intelegeti de ce scriu despre gaini, si fluturi si nori, sau suspin intr-un vers stramb si naiv…

Si totusi, nu poti trai cu capul in sac…