Bunica Ilinca spune:

Leo si Negruta


Povestea cocosului pitic numit, in sfarsit, Leo si a bietei sale neveste, numita de astazi, Negruta

In vecini, la cateva case, sta tzatza Ioana.

Eu nu stiam pana ieri nici cum o cheama nici ce apelativ se obisnuieste pe aici.

Fac o paranteza.
Acum catva timp ma aflam fata in fata cu un elev dintr-un liceu modest dar rezonabil.
Voiam eu sa folosesc o formula mai ocolita pentru a-l face sa se poarte cu de la sine vointa mai cuviincios si-l intreb: cum ai vrea sa ti se spuna cand vei pasi in viata sociala, asa ca adult? Cum sa ti se adreseze lumea?

…Pauza…Nu intelegea unde vreau sa-l aduc….

N-ai vrea sa ti se spuna domnule cutare? Asteptam raspunsul lui scurt: ba da. Dar raspunsul a fost pentru mine extrem de dureros, extrem…

Amar, a zis: Pai cine sa-mi spuna mie domnule, doamna?

Revenim.

Tzatza Ioana este raspunzatoare, fara sa stie, de locatia resedintei mele actuale. I-am vazut gradina cu gard jos, simplu din plasa de sarma care lasa sa se vada si cea mai mica floare sau leguma, ca de buruieni nici nu putea fi vorba. Era ca o pereche de brate intinse. Troita de la poarta parea un indemn catre tihna sufleteasca. La ei in ograda tot timpul persoanele prezente fac linistite treaba. Un colt mic de rai mi s-a parut.

Am intremat o legatura firava, fara vizite dar cu saluturi si scurte conversatii cu zambetul pe buze. Am ajuns asa ca ea, veche vietuitoare aici a ramas fara gaini si eu i-am dat oua de la gainile mele. Pe-aici, chestia asta cu datul ia turnuri foarte amuzante daca nu te sfiesti sa-l practici.

Asa m-am trezit intr-o buna dimineata cu tzatza Ioana ca-mi aduce un cocos si o gainuta din rasa pitica. De pomana, maica…

Pomana nu prea se poate refuza si iata-ma cu un conflict in plus la mine in ograda. Nu e asa usor sa faci loc unor suflete straine. Mi-era ciuda ca am fost slaba din fire cu atat mai mult cu cat cocosul in loc sa cante caraia cam ca o gaina.

I-am dat si lui Aurel (vecinul meu de peste drum). Da, am auzit eu un glas care cucurigea ca un clopotel dar al meu…

Pana azi dimineata. Mi-a zbughit-o zambetul pe fata de la o ureche tocmai pana la cealalta ureche si … e ceva drum, cand am auzit un cucurigu ca un clopotel si in ograda mea. Ii puteti vedea in medalioane pe Leo si Negruta precum si cum arata linistea daca vrei … s-o vezi.


6 gânduri despre &8222;Leo si Negruta&8221;

    1. He, he… Stii ce se spune despre copii: „cine are sa… si-i creasca, cine nu…sa nu-i doreasca!” Asa si cu pasarile de curte.

      Dar oricum, supravietuiesti experientei oricum s-ar desfasura ea.

      Cel mai incantator moment este cand scoti pui la closca. Dar despre asta altadata.

      Apreciază

  1. Pe luciosul Leo l-am admirat deja, într-o poză, ninţel mai ‘nainte.
    (Şi-n Gârleanu găinile aveau nume: Roşcata, Bogheta, Cucuieta etc. :))
    Am auzit odată un cocoş pitic cântând. Nu cucurigea, ci chichiricea (cum am comentat noi şi ne-am amuzat).
    Nu făcea: Cucuriguuuuuu…
    Făcea: Chichirichiiiii…
    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: