Ilinca ot Gramești

Inr-un capat de carare, nucul daruit de cioara
s-a-ntristat vazand ca-si pierde din podoaba capilara,
peste gard, altul ravneste in ograda imigrarea
si s-a aplecat sa vada cat de lunga e cararea.

Cat de multa bucurie intr-o frunza poa’sa fie

Ia te uita adaptare
la cea mai plapanda floare
Blanda, buna mararuta
cu bobocii in caruta:
“Pun crengile la pamant
Si-asa ma apar de vant.
De urgii ma eschivez
Fiece boboc salvez.”

Esti stapana multumita/De o parte de recolta?/Crengile impovarate/Spre tarana faceau bolta !