Se clatina in chin cumplit
fragila panza de paing
ducand povara unor picuri
de toamna uda.
Un strigat am in piept strivit,
si nu pot spaima sa-mi inving
durerea fierbe-n alambicuri,
jalea-i zaluda.
Speranta s-a cam ispravit…
la stanca grea nu pot sa-mping
precum facea Sisif in mituri.
Ce soarta cruda!
Sa fie un-vis de neimplinit
corzi reci de suflet sa ating
desi sunt imbracate-n scuturi?
Naluca nuda!
Ilinca ot Gramești 
oct. 18, 2010 @ 17:35:33
Minunate versuri, superba imaginea…
Sa traiesti, bunicuto!
ApreciazăApreciază
oct. 18, 2010 @ 19:16:45
Ce fata buna esti tu Mirela de nu m-ai intrebat: de ce am panze de paianjen la feresti.
Uite o sa-mi fac un catren ca datorita voua, dar mai ales lui Ozi eu m-am remontat cat de cat:
Zaluda esti mata cucoana!
Ce ai acum cu biata toamna?
La iarna toamna s-o gata
Sa vezi atunci ce-oi suspina!
Dar te intreb eu pe mata
(as vrea cumva sa nu te-ating…)
Cand cureti paza de paing?
ApreciazăApreciază
oct. 18, 2010 @ 19:47:03
Lasa ca si la mine „cresc” panze dintr-astea.
ApreciazăApreciază