Despre soacre, nurori si …marginea drumului


De curand, in timp ce vizitam un forum, drag mie desi nu sunt foarte activa pe el, am fost atinsa un pic in suflet pentru ca se incinsese o discutie despre viperele de soacre. Nu s-a folosit chiar termenul acesta, dar concentrand tot acolo ajungem.

Nu am mai prea intrat pe acel forum dandu-mi seama brusc de diferenta generala de varsta si de postura mea ingrata. Sunt si eu un soi de soacra…

Sunt sigura ca sunt si persoane carora le vine greu sa se acomodeze cu familia „adversa”, fie ele soacre, nurori, gineri sau chiar socri. Este si de inteles intre niste limite. Dar de foarte multe ori o ia inainte si racneste tare PREJUDECATA sau isi arata coltii educatia si caracterul, ambele de neinvidiat, fie ale tinerilor fie ale celor in varsta. Si atunci TOTI PIERD.

Nu voi dezvolta si nici nu voi perora pentru a sustine un MARE ADEVAR detinut de mine si numai de mine. Nu acesta este scopul prezentului inscris ci acela de a ma descarca oarecum de amaraciunea intensa care m-a cuprins si ma cuprinde tot mai mult.

O uniune intre doi tineri ar trebui sa fie un castig pentru fiecare dintre ei si pentru cele doua familii si pentru inca niste oameni, nasii, moasa, domnisoare si cavaleri de onoare, daca li se rezerva un loc pe partitura.

In vechime drumurile se marcau cu copaci plantati de-o parte si de alta. Frumos lucru mi s-a parut ca aceasta sa fie o litera de lege de atata amar de vreme pana intr-o zi cand am auzit pe cineva declarand ca uraste copacii de pe marginea drumului deoarece curma vieti omenesti.

(E de spaima cand vorbesti despre asa ceva. Zicem Doamne fereste!)

Pai nu copacii curma vietile oamenilor, ci oamenii isi curma viata si o mai curma uneori si pe cea a copacilor.

Dar vedeti?!? E vorba de modul de abordare al problemei.

Again!

9 comentarii (+add yours?)

  1. Anonim
    oct. 17, 2010 @ 18:54:04

    Ilinca, imi pare rau sa te stiu amarata, pentru niste vorbe. Ar fi fost excelent daca aduceai argumente pro-soacre!
    Bucura-te pentru relatia cu copiii tai!
    P.S. Nu mai ai poze noi cu micutul?

    Apreciază

    Răspunde

  2. Mirela
    oct. 17, 2010 @ 18:54:51

    Eu sunt autoarea comentariului de mai sus. Cum imi place sa-mi asum responsabilitatea, iata-ma din nou. :))

    Apreciază

    Răspunde

  3. ilincaotgramesti
    oct. 18, 2010 @ 04:42:18

    Hm, dupa comentariul tau as putea zice ca si la tine functioneaza intr-un procent oarecare prejudecata.

    Dar uite, nu te antrenez in discutia asta care ar putea dura la infinit ci pun pentru tine special poza cu bebe.

    Am ales-o pe aceasta pentru fiorul pe care l-am simtit cand m-a prins de par. Tot atunci m-a prins si de obraz si eu m-am scurs toata.

    Poza este la mine in ograda, cum imi place mie sa spun si era imbracat intr-un pulovaras tricotat stangaci si cu emotie de mine. Stiu sa andrelesc dar nu am practica.

    Toate bune draga mea amica, sa stii ca te apreciez in mod deosebit.

    P.S. In legatura cu tunsorile tale, tineam sa-ti spun ca, dupa parerea mea, cel mai bine iti subliniaza farmecul personal cea din avatar. Te arata cat de simpatica, ambitioasa – in sensul bun al cuvantului – si avansata spiritual esti.

    Toate cele bune si mai treci pe la mine.

    Apreciază

    Răspunde

  4. Ana Maria
    oct. 18, 2010 @ 05:48:25

    Draga mea Ilinca… imi pare rau…
    Ceea ce eu nu am spus (dar se stie) este ca sunt soacre si soacre.
    Soacra mea nu i-a impletit niciodata botosei nepoatei… Nu i-a scris niciodata poezii… nu a trecut-o niciodata un fior cand nepoata a prins-o de par pentru simplul motiv ca nu a tinut-o in brate niciodata…Si ar mai fi multi de „nu” …
    Te rog sa ma ierti daca te-am ranit (fara sa doresc acest lucru). Soacra mea nu cred ca se poate compara cu nicio alta soacra. E aparte. Mult prea aparte. Si departe (desi ne despart 30 km).

    Apreciază

    Răspunde

  5. ilincaotgramesti
    oct. 18, 2010 @ 06:06:06

    O, Ana Maria, m-ai facut sa-mi tasneasca lacrimile.

    Despre suflete chircite vorbesc si eu. Si nu as vorbi, pentru ca pot si vreau sa inteleg muuuuulte, nu de altceva, dar cred ca asa trebuie sa faci daca consideri ca ai un oarece nivel, dar se comit daune si este strigator la cer sa se intample asta in mod gratuit.

    Pentru unii striga prea tare in urechi ceea ce cred ei ca vad si nu se mai aude ceea ce li se spune.

    Nu vrei sa fiu eu bunica de rezerva? Am atata iubire pentru copii de dat…

    Apreciază

    Răspunde

  6. Ana Maria
    oct. 18, 2010 @ 06:25:31

    Acum m-ai impresionat tu…
    Sa stii ca de cand s-a nascut Todorutu am zis „norocul lui cu asa bunica”. Si fiica mea are o bunica ADEVARATA (pe mama mea) insa cred ca i-ar placea inca una.
    Deci vacanta de vara incepe pe 15 iunie. Unde ti-o trimit? 😛

    Apreciază

    Răspunde

  7. ilincaotgramesti
    oct. 18, 2010 @ 06:39:36

    Ce dulce esti. Parca nu stiu ca nu-ti vine s-o lasi din mana niciun minut!

    Sa-i dea Doamne-Doamne mamei tale sanatate si voua tuturor. Esti o fericita.

    Dar daca stii persoane de bun simt care chiar nu au apropiati in varsta chiar ma ofer ca bunica adoptiva. Asta nu inseamna nimic decat ca exista un disponibil care se iroseste si nu vad de ce s-ar petrece asa.

    Iar voi doua… poate veti face candva o vizita la Dididava, asa ca intre fete. Cum tu conduci, n-ar fi o problema sa ajungi la 20 de km de Bucuresti. Nu este foarte atractiv la mine dar este multa caldura sufleteasca si un pic mai mult spatiu ca la oras.

    Pana la vara poate veniti sa ma colindati! Oho, ce bucurie ar fi pe capul meu! Ma duc sa caut o reteta buna de covrigi.

    Apreciază

    Răspunde

  8. Ana Maria
    oct. 18, 2010 @ 06:59:45

    E o idee colindatul.
    Ilinca, tu spui acum ca ai „un disponibil care se irosteste”… stai un pic, sa creasca nepotelul… Sa vezi atunci de vei mai avea timp cate dorinte va avea el…

    Imbratisari cu drag.

    Apreciază

    Răspunde

  9. Mirela
    oct. 18, 2010 @ 14:31:39

    Doamne, Ilina, este perfect Todorutu’!
    Culoarea il avantajeaza, e asortat tot: pulover, caciulita, paturica! Degetelele lui, in parul tau…, obrajorul lui bucalat, atat de aproape de al tau… Sunteti un ansamblu foarte reusit!
    Va pup pe amandoi, frumosilor!
    Nu stiu daca am prejudecati in privinta relatiei soacra-nora, poate doar un pic de emotie ca nu voi stii sa ma comport firesc, cand imi va veni vremea. Dar iubire de oferit am, ca si tine, fara margini.
    In privinta tunsorii mele, mi-a venit dintr-o data sa ma tund scurt. Am vrut asta asta-vara, iar coafeza nu a fost de acord. Acum, am fost atat de categorica, iar ea a acceptat. Castigul este ca am decis ca niciodata nu voi mai dori asa par scurt! :)))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: