Bunica Ilinca spune:

Alin alean… si gastele de pe malul apei


Cand eram mica as fi vrut sa ma cheme Galia…

M-am nascut intr-un mare, mare oras dar, de la 2 pana la 14 ani, am locuit la tara, in apropierea acelui oras. De la stat toata lumea primise difuzoare. Nu stiu cum se facea ca difuzorul acela nu se putea inchide. Foarte de dimineata, pe la 5 pornea programul si se inchidea noaptea, pe la 22. Nici nu era rau pentru ca, de la un timp, stateam cam mult singura acasa, din cauza serviciului parintilor mei, si asa nu-mi era urat.

Nu eram atenta tot timpul … el bazaia acolo si asa nu auzeam eu musca. Dar imi placea mult teatru radiofonic si atunci in repertoriu era mult teatru rusesc. Mi-aduc aminte de timbre calde de voci feminine, usor nazale si nostalgice…

Bunicii mei erau foarte din nordul cel mai nord si mai dulce al tarii. Cei din partea tatalui aveau casa in partea „din deal”.

Cu cat mergeai mai mult spre spatele gradinii cu atat erai mai sus si vedeai mai departe in zare. Peste o apa se vedea granita si satul vecin, care se impartea in doua: satul romanesc si satul rusesc… si multe carduri de gaste imprastiate pe malul apei …

Suntem toti, cu voie, fara voie, un amalgam, un mozaic… Amestec de licori, de bucatele colorate dispuse in modele mai simple sau mai complicate…Uneori ne este dor de noi si alergam dupa cine stie care licoare sau care culoare…

Astazi, ma cheama putin Galia…

Dar asta nu inseamna ca nu sunt incantata de… tehnologia wireless


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: