De unde nu te astepti!

Dupa ce am baiguit eu cat am baiguit de inima albastra pe net, am iesit in curte, in racorea diminetii, sa dau de mancare la gobai si la catei.

Placerea mea este sa intind mana spre pomii mei fructiferi, putintei si amarati, si sa iau cu mana mea un fruct din pom. La ora asta de mancat sunt merele si prunele.

Am luat un frumos mar din soiul Generos, l-am spalat la robinetul din curte si am pornit o plimbare in jurul casei. Cateii se tin dupa mine … ca niste catei. Cora, femela usor metisata de ciobanesc mioritic, iubirea mea cea mare, dupa cativa pasi s-a asezat in fata mea cu privirea in ochii mei. „Vrei mar?” I-am intins o muscatura si ea a inhatat-o cat a putut de delicat si a rontait-o imediat. Am pornit mai departe in mica mea plimbare. Dupa inca un pic s-a repetat figura, Cora m-a depasit si s-a asezat in fata mea… Si uite asa, eu cu gura pana la urechi, am impartit marul parte egala cu ciobanescul meu mioritic in descrierea caruia nu scrie in carti ca ar face dragalasenii. Am intrat in casa cu zambetul intins larg pe fata. Doamne, si n-a costat nimic!

Lasati-va mangaiati de-o frunza, de un nor, de-un suflet cald si mai ales impartiti din putinul ce-l aveti cu cineva. E tare bine.

Cora mea este un suflet cald.

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat: