In prag de seara… un echinops


E amurg, incet odaia intr-o umbra se scufunda…
Parc‘ as avea de lucru dar, de fapt, eu stau la panda
tot privind inspre fereastra si, ma stapanesc cum pot.
Ornicul, ce bate agale, ne arata ora opt.
Ma framanta o intrebare, ma bantuie o amintire,
Tot privesc la tija lunga lacrimand de incordare,
Cand, deodata, inainte chiar de a putea zari
Nara’mi spune: iata, vine, nu mai poate zabovi!
Un parfum suav si dulce se imprastie-n odaie
Si potirul se deschide, minunata alcatuire…
Eu rasuflu usurata: a venit la intalnire!
Sorb, acum, din toti rarunchii, tot ce pot cu cele simturi
din ce-mprastie-n odaie floarea cu ale ei nimburi.
Pe cat e de minunata, pe atat de scurt ragazul!
Doar o zi e-n stralucire, doar o zi, asta-i necazul,
si-apoi sarutand pervazul, se apleaca-n fata sortii… !

Va fi lunga asteptarea. Voi pandi in pragul noptii,
cand amurg va fi-n odaie, cat tin patru anotimpuri,
sa se mai deschida odata cupa plina de absinturi!


3 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Repetir | Ilincaotgramesti's Blog
  2. Viorel
    aug. 19, 2013 @ 12:37:13

    frumoasa poezie, cine a scris-o ?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: