O noua zi… Nu-l dau pe azi pentru maine!

Cat de bune sunt zilele simple…

Priveam intr-o zi pe geam din sediul unei firme unde-am fiintat pentru scurt timp, pe Calea Mosilor, intr-un bloc la etajul 1. Aveam furnicarul trecatorilor sub ochi, animat dar nu aglomerat… si am avut o revelatie… Ce bogatie sa poti merge pe strada, calm, drept, mai mult agale decat grabit, cu gandurile asezate in minte, fara precipitare, fara crispare, fara spaima, sa te poti opri la o vitrina…, sa poti privi in jur, sa iti vina sa intinzi obrazul spre soare si soarele sa fie binefacator, sa-ti vina o suvita de par pe obraz si apoi sa tresalte spre crestetul capului…

Ce buna este o zi simpla… Cand nu te doare nimic, cand nu te sperie nimic, cand nu te intereseaza ce-a zis seful, cum te-a privit soacra, ce si-a cumparat prietena sau vecina de la trei…

Ce buna este o zi cand poti merge mai mult agale decat grabit de-a lungul unui trotuar…

%d blogeri au apreciat: