Bunica Ilinca spune:

Ganduri toxice – ganduri salvatoare



Intotdeauna mi-a placut mirosul din casele de la Muzeul Satului.

Deasemeni, dintotdeauna pana la maturitate am avut o repulsie, o reactie (aproape organica) puternic negativa fata de cele bisericesti dar mai ales fata de slujitorii ei, dezvoltata din copilarie. Asta a tinut pana candva, in maturitatea mea, cand nasa mea mi-a vorbit despre relatia ei speciala, deloc inrobitoare, cu biserica.

Aceste fapte mi-au dat ani de viata si sa vedeti cum: am mai scris aici ca am avut o perioada de mare „mâzgă” datorata vietii profesionale. Cine nu are… Atata doar ca stresul era atat de mare ca intr-o zi iesind din casa pentru a cumpara paine de la doi pasi, surescitata si framantata fiind, am depasit magazinul si am intrat in panica pentru ca nu mai stiam unde este „Painea”. Alta manifestare din acea perioada a fost o senzatie puternica de intuneric iminent. Nu stiu ce ar fi insemnat asta dar sunt convinsa ca daca nu ma hotaram sa parasesc, cum oi putea locul, se va intampla ceva foarte rau.

Pana sa ma limpezesc cum as putea sa ma rup de mediul respectiv fara sa fac ceva imoral sau ilegal, am inceput sa-mi scormonesc mintea cum sa fac sa ma alin si sa ma remontez la serviciu.

Mi-am luat un aparat de radio si niste casti si cautam cele mai linistitoare ziceri sau melodii.

Nu ajungea si nu era posibil decat rar sa ascult dar, era acolo.

Am cumparat o legatura de busuioc din piata si am atarnat-o pe perete langa biroul meu. S-a uscat si cand eram mai necajita, luam un pic de busuioc uscat si-l frecam in palma si apoi imi treceam intr-o mangaiere palmele peste obraji. Este foarte revigorant, parca te-ai spala de rele.

Una dintre cabinele de toaleta avea un geam destul de generos. Era mica dar era foarte curata si luminoasa si cu priveliste afara. Inspirata oarecum de serialul Ally Mc Beal, din cand in cand o stergeam, ma inchideam in toaleta cu o integrama, cu servetele umede parfumate,o revista…imi stergeam palmele si fata si pentru 5-10 minute traiam cu senzatia ca am evadat si aveam un sentiment de eliberare care ma ajuta sa mai trec un prag.

Cand mi-era foarte greu, intram in cea mai apropiata biserica, inafara orelor de slujba, cand poti avea impresia ca esti doar tu cu Doamne Doamne si ma rugam exact asa cum spunea nasa mea „in legea mea”, aprindeam lumanari pentru cei dusi si pentru cei vii si ma intorceam mai linistita sa-mi port crucea.

Cand te zbati in ape involburate orice ram de salcie, oricat de subtire poate sa-ti salveze viata, sa te ajute sa te tragi la mal. Nu trebuie decat sa-ncerci sa-ntizi mana.

In „legea mea”, in aceasta zi, in acest loc, iti multumeasc tie Doamne-Doamne ca nu m-ai lasat sa ma pierd.

Daca simti si tu ca te pierzi, in orice fel, nu te lasa! Si tu esti CINEVA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: