Inca…

In anii din urma am avut parte de foarte mult stres si de multe spaime… M-am straduit din rasputeri sa nu trec granita in intuneric… Toata imaginatia mea era intinsa ca un arc, cum si ce mijloc aflat la indemana sa folosesc pentru a ma putea salva inca o zi si inca o zi… Sunt cruci pe care, n-ai ce face, le porti singur oricat de „nesingur” ai fi.

Si atunci, bajbaind pe internet, am dat, nici nu mai stiu cum, peste site-ul Domnului George Pruteanu, fie iertat si fie-i tarana usoara. Sigur ca eram extrem de vulnerabila si nu garantez ca veti avea si voi aceleasi trairi ca si mine. Dar descoperirea a fost pentru mine extraordinar de benefica. Am mai avut aceeasi senzatie cand am vizitat casa memoriala Sadoveanu de la Vovidenia, cand ghidul a disparut, vocea lui Sadoveanu a inceput sa recite, molcom, dintr-o incapere alaturata de undeva, „Sara pe deal” si eu am dat cu nasul in cele doua-trei haine de casa ale lui Sadoveanu atarnate intr-un cuier- pom vegheate de jos de o pereche de papuci si de sus de o palarie cu boruri largi. Era acolo, isi vedea de treaba si ma lasa sa ma doftoricesc la adapostul casei sale.

Asa am simtit si cand am vizitat site-ul domnului Pruteanu.

Parca un prieten mai mare, foarte important, m-a primit in casa lui si m-a lasat sa ma bucur, in legea mea, de tihna si de frumusetea ei.

A fost mangaiere pe cap, a fost pansament pe suflet, a fost ca un sarut pe obrazul scuipat de haini…

Mi-am amintit si nu mai stiu de ce… Cand a disparut, abrupt si ireversibil, toata lumea vizitatoare, siderata, socata si pana la urma debusolata a refuzat sa plece de pe forumul dumnealui…! O vreme am ramas acolo cu totii, sperand din rasputeri ca ne vom trezi dintr-un vis urat. N-a fost sa fie asa.

Nu discut calitatea personajului George Pruteanu.
O figura publica feminina, l-a desfiintat intr-un articol exact in momentul in care oamenii faceau cum se spune „despre morti numai de bine!”. Poate ca erau multe adevaruri in articolul extrem de dens si de inveninat. Nu conteaza.

A disparut exact cand incepea sa se transforme in „vin vechi”…

MESAJ: Ce urmariti de fapt cu acest site?
RĂSPUNS: Încerc să vă dumiresc pe scurt, deşi întrebarea e pusă cu un subînţeles maliţios.
Urmăresc ceea ce am urmărit şi prin articolele, emisiunile şi cărţile mele: să comunic şi să mă comunic, să găsesc părtaşi bucuriilor mele estetice. Un estetician francez, J.-M. Guyau spunea: „Cînd vezi frumosul, simţi nevoia să fii doi”. În esenţă, e o pură gratuitate. După o vorbă clasică (à bon entendeur…): finalitate fără scop.
25.01.04

Forumul nu mai functioneaza dar site-ul mai exista inca…

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat: