Micul print

De os domnesc, in tol festiv
Le-a vizitat neanuntat.
Petuniile mele albe
Au tremurat in horbotele
Cu sufletul infiorat
C-a dat asa noroc pe ele.

Da’ printu…-n graba a plecat
Sa cate altele ca ele.
Ce le-a lasat..doar o speranta:
Mai vin…in ultima instanta!


***
Si au ramas florile mele,
Infiorate-n horbotele
Cu sufletul adanc marcat
De printul ce le-a vizitat.

Privesc si-acum in ceea zare
Sperand ca printul mai apare.

%d blogeri au apreciat: